marți, 21 aprilie 2015

7 oglinzi relaționale pentru o viața în armonie cu divinitatea


   Nu știu omule bun cum ești tu și ce pățești, cum te cunoști pe tine, cum te uiți în tine, cum îți dai seama că evoluezi, cum reacționezi atunci când te umpli de spume într-o situație sau și mai subtil, simți o ușoară schimbare de senzație în corpul tău. Vara asta am citit o carte a lui Greg Bradden, un tip, geolog care a studiat foarte mult și a încercat să caute legătura între religii și corespondența lor, mai mult decât atât legătura cu știința, mai exact fizica cuantică. Printre alte chestii interesante citite prin ea, am aflat de un popor de dinaintea lui Cristos, care printre altele avea 7 legi de relaționare prin a te oglindi în partenerul tău de comunicare. Eu am început să le folosesc ca să mă cunosc mai bine și azi o să vi le redau pur și simplu pentru ca să alegeți și dumneavoastră ce vreți să faceți cu ele.


  În esență trăim ceea ce suntem și suntem ceea ce trăim. Adică în universul nostru material trăim doar acele lucruri și experiențe la care suntem acordați. De aceea când vrem să ne schimbăm, acționam undeva în interiorul nostru, în universul nostru nematerial, asupra modului în care gândim astfel încât să gândim diferit sau facem ceva diferit în universul material ca să constatăm și să lăsăm corpul nostru să constate că lucrurile pot fi și diferite.
O să-ți dau un exemplu simplu legat de vânzare. În fiecare dintre noi e un vânzător și suntem capabili să inițiem și să facem un schimb oferind ceva ca să primim în schimb altceva – o facem mai mult sau mai puțin conștient cu toții. Dacă inima și mintea și sufletul ne sunt aliniate cu divinitatea într-un aspect al vânzării, nici nu contează dacă e conștient sau nu. Ceea ce e important este că putem face „vânzarea” foarte ușor.


   Vezi tu omule bun știm și eu și tu că nu e atât de ușor să le ai aliniate în toate aspectele în care vrem să reușim, să ne iasă treaba, să ne atingem obiectivul, să ne iubim cu persoana cu care vrem noi, să ne înțelegem cu șeful, cu părintele, cu copilul… N-ai fost niciodată în situația să apeși pe accelerație cu disperare și totuși să nu-ți iasă treaba? Și totuși au existat și există situații clare din viața noastră și relațiile în care lucrurile ies pur și simplu cu ușurință naturală fără ca să urmăm vreo rețetă a vreunui guru. În aceste circumstanțe pur și simplu ne iese.

 
  Ca să mă întorc de unde am plecat, eu cred că soluția la a trăi cu ușurință, cu naturalețe, în arii specifice din viața noastră este să ne cunoaștem foarte bine și să fim acele aspecte din viața noastră. Vrem să trăim iubire, atunci putem să oferim iubire. Dacă vrem să fim bogați, îi ajutăm pe alții să fie bogați. Dacă vrem să primim ceva nou în viața noastră, atunci îi ajutăm pe alții să primească ceva nou în viața lor. Cum zice Gregg Braden:

  Trebuie să mai întâi să devii ceea ce alegi să ai cel mai mult în viața ta.

  Putem să ne cunoaștem și să fim cine vrem prin intermediul relațiilor pe care le avem cu alții, prin (cu) noi înșine. Cele 7 mistere ale oglindirii prin intermediul relațiilor:


1.Oglindă a ceea ce suntem în acest moment. Ce e important la aceste reflexii în oglindă este să facem legătura dintre modul în care repetarea unui comportament sau mod de a gândi (cauză) conduce la același tip de rezultat (efect). Dacă vrem efecte diferite, putem să schimbăm comportamentul și mai adânc modul prin care noi suntem și generăm acel comportament.
  1. Oglindă a ceea ce judecăm în acest moment. Să ne imaginăm că judecăm faptul că cineva fură, că cineva păcălește, amăgește, nu se implică, nu-și ține promisiunile, minte, abordează relațiile superficial. Ăstea sunt exemple de judecăți pe care le percepem (vedem, simțim, auzim, gândim). Acestea vor dispare atunci când vom putea avea compasiune față de cei la care le vedem căci atunci vom putea să avem compasiune față de un comportament sau mod de a gândi pe care-l purtăm și noi. Dar noi nu suntem gândurile și comportamentele noastre.
  2. Oglindă a ceea ce am pierdut, oferit, cedat la un moment dat. Să-ți dau cel mai simplu exemplu. Să presupunem că în trecutul nostru în perioada noastră fragedă, meșterind la ceva, jucându-ne cu ceva, am stricat o jucărie. Deși cei din jurul nostru au fost calzi și ok, noi nu ne putem abține să nu ne simțim neplăcut atunci când din „neatenție” stricăm ceva. Ori de câte ori vedem pe cineva care se joacă avem grijă ca acesta să nu-și mai strice jucăria pentru ca să nu mai treacă prin aceeași suferință pe care am trăit-o atunci când ne-am pierdut jucăria. Putem povesti la fel despre felul în care ne-am pierdut virginitatea, o sarcină, posibilitatea de a mai face copii, inocența, curajul de a ne juca, de ne bucura, etc. În esență ceea ce am pierdut atunci este doar o perspectivă pe care am avut-o la acel moment. Și unde să regăsim aceste resurse, aceste perspective diferite altundeva decât în noi.
  3. Oglindă a celei mai uitate dragoste pierdută (sau mare frică) pe care le-ai avut la un moment dat și le mai ai și-acum. Să presupunem că am trăit odată în viață succes deplin. Odată cu el și emoții foarte puternice. De care fugim inconștient și asta pentru că avem credințe care ne limitează și care sunt în conflict cu ideea de a trăi din nou succes. Și-atunci ne este frică, în mod inconștient și inventăm tot felul de dependențe legate de prezent. Mai stau să fumez o țigare, sau stai să mai pun o melodie înainte de a mă apuca de lucru, sau deliberez non sens și dau tot felul de detalii care n-au nici o legătura cu ce vreau și unde vreau să ajung. A fost atât de bine să fiu pe podium, a fost atât de fain dar acum îmi este frică să mai trăiesc asta. Și frica asta se întâmplă din cauza unei concluzii pe care am tras-o singurei la un moment dat în trecutul nostru. Vindecarea survine doar atunci când putem vedea lucrurile din mai multe perspective, inclusiv din perspectiva celor în relația cărora s-au întâmplat aceste lucruri. Și dacă nu ne iertăm noi, atunci cine să ne ierte? Dumnezeu ne iubește necondiționat.  N-avem nevoie decât de iertarea noastră.
  4. Oglindă a mamei, tatălui și respectiv a Creatorului. Stăteam odată de vorbă la o întâlnire cu o doamnă care-mi descria părinții. Îmi vorbea despre expresivitatea mamei și cât de vie și implicată este și modul în care este un lider în acea casă și despre tatăl care este foarte calm, cuminte, cumsecade. Apoi mi-a zis: nu știu cum se face că deși am văzut munca mamei de a conduce și face lucrurile să funcționeze mi-am luat tot un om cumsecade, cuminte și calm. Și iată că acum eu sunt cea care are inițiativă și conduc lucrurile în casa și relația noastră. Observați cum în mod inconștient doamna a moștenit și a repetat modurile comportamentale și tipul de parteneri pe care i-a avut în familie. Rămâne doar la liberul nostru arbitru, să descoperim aceste lucruri moștenite și dacă vrem să alegem să rupem acest tipar sau să mergem cu el înainte, așa cum l-am moștenit, doar pentru că acela a fost singurul model pe care l-am cunoscut în profunzime.
  5. Oglindă a cuceririi Întunericului cunoscută și sub numele cucerirea nopții negre a sufletului. Dumnezeu sau universul ne dă doar atât cât putem duce. În această oglindă este vorba despre a ne cunoaște pe noi înșine în cele mai întunecate circumstanțe, atunci când trăim cele mai cumplite frici ale noastre. Pentru a a trece mai departe, peste ceea ce trăim sau am trăit, avem posibilitatea să integrăm ceea ce ne-a displăcut în aceea experiență ca să ne cunoaștem mai bine, mai profund. Disconfortul e dat aici de oglinda măsurii în care vrem să păstrăm alele lucruri de care ne agățăm pentru că ținem mult la confortul de a le avea în viață. Integrarea vine din acceptarea și conștientizarea acelor calități care ne-au făcut să trecem peste momentele acestea „întunecate”.
  6. Oglinda a modului în care ne percepem pe noi înșine, cunoscută și ca și oglinda celui mai mare act de compasiune. Prin oglinda către sine ne este reflectat modul în care ne percepem pe noi înșine. Percepem modul în care suntem tratați de alții prin modul în care ne tratăm pe noi înșine. Dacă vrei să fii iubit, iubește-te pe tine însuți, vei putea în acest fel să-i iubești și pe alții. O cale de a obține orice este să te accepți așa cum ești indiferent de circumstanțele prin care treci. Acceptând comportamentele tale, poți să accepți orice primești ca mai apoi să alegi să faci ce vrei tu. Dacă vom transmite lumii lipsa noastră de disconfort cu noi înșine, mânie și ura noastră vom primi prin oglindire înapoi ceea ce transmitem. Și atunci putem să alegem ceea ce vrem să fim și să primim dăruind ce-avem mai bun. Este momentul în care putem schimba lumea, începând cu noi.
   Atunci când percepem și „rezolvăm” ceva la nivelul unei oglinzi putem alege să trecem la nivelul celei următoare. Ceea ce construim la nivelul la care ne aflăm este bazat pe nivelul precedent și are rolul de a schimba relația noastră cu fricile asociate acelui nivel, ca să ni le acceptăm, ca în final să ne acceptăm pe noi așa cum suntem, perfecți în imperfecțiunea noastră.


   După opinia mea, secretul pentru a putea evolua, trăi și accepta ceea ce primim de la univers este să avem inima deschisă, la orice. Cu cât suntem mai deschiși la inimă și mai neprotejați, cu atât suntem mai puternici.



   Tu, cu ce rămâi din povestea asta? Vrei să faci ceva diferit?

ps. Această poveste este independentă de religia pe care o trăiești și NU înlocuiește cunoașterea și trăirea ce ți-o poate da un preot. E doar o sursă complementară, un mod de a vedea lucrurile dintr-o altă perspectivă, ca să ajungi la Divinul din tine și tot ce te-nconjoară.





*   LinkMiPc îți permite vizionarea când ai timp, ești obiectiv, calm și relaxat. * 

Cu Lumină în Pace și Iubire !    

Sursa: http://ioannicut.ro/7-oglinzi-rela%C8%9Bionale-pentru-o-via%C8%9Ba-in-armonie-cu-divinitatea/